El a vazut-o, iar ea a știut…
Marius știa că trebuie să ajungă într-un pub din oraș. Încă de dimineață, o dorință ciudată de a face o plimbare prin oraș nu i-a dat pace. Vroia să se oprească la un ceai, la o cafea sau bere într-una dintre cafenele pentru a-și arunca privirea în gol, către oameni, către ei și ele. Ceva ciudat l-a urmărit toată ziua, timpul parcă cerea să se oprească în loc. Inima lui simțea, încă de dimineață, că ziua aceea nu va fi una pe care o va uita foarte curând.
Ea, Ioana, se întorcea în oraș dintr-o vacanță la munte. Și-a tot spus în vacanță ca își dorește pe acel cineva alături de ea, că timpul singurătății a trecut și că nu mai vrea să vadă cum timpul îi chinuie fiece seară din viața, în tristețea ei însingurată. Și-a spus în vacanță că vrea să-l cunoască pe el, acel el, un necunoscut căruia să-i zâmbească și care să o scoată din întristare. La munte și-a spus toate astea, urmărind zeci de oameni, doi câte doi, chiar și-n vârf de munte a văzut ea semnele singurătății ei.
Și-a jurat că-l va cunoaște. Nu știa cum, dar cu ochii închiși, pe balconul unei cabane de munte aflase deja… că îl va cunoaște. La nici câteva zile, Marius stătea într-un colț în Viena Cafe , iar Ioana cu prietenele ei la doar 2 mese distanță. Zgomotoase ca de obicei. El, melancolic, nu vedea și nu auzea parcă glasul Ioanei din acel grup zgomotos de fete ce-și povestesc vacanțele.
Începuse deja să-și zică, pe la 7-8 seara, să meargă spre casă. Ceva nu-l lăsa și-i spunea ușor să mai stea un pic, un ceas sau două, un ceai sau un suc. Deja trecuseră 4 ceasuri de când tot privea în gol, așteptându-i privirea.
Una dintre prietenele Ioanei îl văzuse, deja, iar destinul își spunea greul cuvânt. Și-a fost norocul ei și-al lui. A fost pentru ei un cupidon adevărat. Pentru că el vroia să plece, se și ridicase să plece, însă fix când a cerut nota ele au început să-l vorbească ca între fete.
Și-atunci Ioana a întors privire către el, iar privirea lui nu s-a mai uitat în gol… în Viena Cafe privirile lui în gol întâlniseră ceea ce au căutat toată seara, ore în șir sau chiar toată viața lui. Ioana a știut atunci de ce soarele i-a zâmbit în vârf de munte. El a știut atunci de ce a uitat unde a parcat mașina.
O cunoscuse, iar ea îl găsise.
Iar povestea lor continuă și acum… printr-o bijuterie ce-i leagă. Aceasta poartă miracolul iubirii, poartă povestea scrisă, dar și pe cea nescrisă, din sufletele lor…