1 Martie

Răsfoind prin arhivele trecutului, aflăm că în Roma Antică, Anul Nou începea pe 1 Martie, denumirea acestei luni făcând cinste zeului Marte. Marte a fost nu numai un zeu al războiului, dar și un protector agricol care a asigurat renașterea naturii. De aceea, romanii explică culorile roșu și alb ale mărțișorului ca reprezentând războiul și pacea. Și tracii sărbătoreau Noul An tot pe 1 Martie, primăvara tracică simbolizând fertilitatea și reînvierea naturii. Daco – romanii sărbătoreau pe 1 Martie Noul An agrar, iar primele zile ale lunii martie desemnau zilele unui nou început.

În vremurile de demult, se purta mărțișor în piept de la 1 Martie și până când se arătau semnele de biruință ale primăverii. Fiind un simbol delicat al lunii martie încă din cele mai vechi timpuri, mărțișorul a căpătat diferite interpretări, printre care și cea a poetului George Coșbuc care spune că „scopul purtării mărțișorului este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor să-ți dea ce-i stă în putere, mai întâi frumusețe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curăție de suflet.”

Ziua de 1 Martie, împrumutând din simbolistica mărțișorului, este o zi în care se sărbătorește renașterea, sănătatea, frumusețea, dragostea și fertilitatea. De toate aceste daruri ne amintește natura care își ia rămas bun de la iarnă. O veche legendă spune că mărțișorul a fost tors de Baba Dochia, această zeitate feminină autohtonă, pe când urca cu oile pe munte. Firul mărțișorului se aseamănă, în această legendă, cu firul vieții omului tors la naștere de către ursitoare. Albul reprezintă frigul iernii, iar prin roșu se înțelege căldura verii. Credința populară consideră mărțișorul ca fiind funia anului care însumează cele 365 de zile calendaristice, albul și roșul reprezentând iarna și vara întrucât toamna și primăvara erau doar anotimpuri de trecere.

Iată că mărțișorul ce trebuie pus în piept de la 1 Martie și purtat numaidecât cu demnitate, se bucură de o bogată simbolistică și ne amintește de cele mai frumoase bucurii și daruri de care omul are parte în trecerea sa prin viață. În trecut, mărțișorul era confecționat de mame și pus în pieptul copiilor în dimineața de 1 Martie. Se credea că acest simbol al primăverii îi vor apăra pe copii de rele, necazuri și de boli. Copiii urmau să fie sănătoși precum argintul și îmbujorați precum firul roșu al mărțișorului.

În câteva comunități, obiceiul ca de 1 Martie fetele să ofere mărțișoare băieților s-a păstrat și până în zilele noastre. Dacă e să acordăm crezare tradiției antice romane, martie era luna perfectă pentru ca bărbații să se angajeze în campanii militare. De aici și ideea că firul roșu al mărțișorului semnifică vitalitate, iar cel alb semnifică victorie.

Tot din tradițiile romane, aflăm că roșul mărțișorului semnifică focul, sângele, viața și mai este asociat cu pasiunea femeilor, în timp ce albul simbolizează zăpada, norii și înțelepciunea bărbaților. O altă interpretare ne informează că șnurul unui mărțișor reprezintă uniunea principiilor masculine și feminine, aceste forțe vitale care dau naștere eternului ciclu al naturii.

Tradiția ne îndeamnă să purtăm mărțișor în piept până când înfloresc trandafirii sau vișinii, iar firul roșu se va agăța de un trandafir, o ramură a unui vișin sau a unui alt copac. Dacă rostim o dorință în gând în timp ce agățăm mărțișorul de pom, fără pic de îndoială, se va îndeplini. Și dacă pomul va rodi, vom avea parte de noroc.