Untitled

Când două inimi se unesc, se numeşte căsătorie. Când două suflete pereche se întâlnesc, ăsta e destinul…

Am ştiut că voi ţine minte momentul când mi-a rostit aceste cuvinte tot restul vieţii. Stăteam amândoi sprijiniţi de o balustradă în turnul gotic al Bisericii Evanghelice şi savuram liniştea dimineţii şi priveliştea ce ni se întindea în faţa ochilor.

Povestea „Miruna şi Alexandru” a început cu mult timp înainte ca noi doi să ne cunoaştem. A început cu mine şi cea dinaintea Mirunei.

În 2007, lucram ca ospătar într-un mic restaurant situat pe Bulevardul Republicii. Aveam 18 ani când am cunoscut dragostea pentru prima dată. Nu ştiu dacă a fost prea devreme sau mai târziu decât ar fi trebuit să fie. Cert e că ne-am iubit, eu şi cea dinaintea Mirunei.

Am fost împreună aproape 4 ani şi chiar am închiriat un apartament pentru noi doi spre sfârşitul relaţiei. Nu ştiam atunci că în mai puţin de 7 luni, avea să se termine. Dar poate că ar fi trebuit să ne dăm amândoi seama. Relaţia noastră fusese aproape o luptă în tot acel timp, iar când ne-am mutat împreună, am realizat cât de nefericiţi fusesem şi că venise momentul să ne eliberăm. O decizie unanimă.

Pe Miruna am cunoscut-o la nici 3 zile după. Dar de ştiut, o ştiam din auzite şi povestiri. În blocul unde mă mutasem cu cea dinaintea Mirunei, locuia şi un cuplu cam la 45, 50 de ani. Oameni mai tineri în spirit şi mai deschişi ca aceia nu mai cunoscusem niciodată. Mă întâlneam deseori cu ei, mergând sau întorcându-mă de la serviciu. După despărţire, m-am mutat într-o altă zonă, dar am continuat să-i întâlnesc la restaurantul unde lucram şi pe care începuseră să-l frecventeze regulat. Nu o dată, soţia se pornea să-mi povestească despre fiica lor, studentă la Cluj şi căreia îi plăcea să mănânce în oraş. Îmi spunea întotdeauna că am face un cuplu minunat. Zâmbeam ruşinat şi îi aduceam aminte că am o prietenă.

După cum aveam să aflu mai târziu, Miruna începuse să vină şi ea deseori la restaurant, doar că drumurile noastre nu se întâlniseră niciodată. Până într-o zi când s-au întâlnit. Şi ce-i mai curios, ar fi trebuit să fie ziua mea liberă atunci. Dar viaţa lucrează în aşa fel încât ce-i menit să se întâmple, să se întâmple la momentul potrivit.

Între despărţirea dureroasă şi momentul care mi-a schimbat întreaga existenţă, au fost doar 63 de ore, nici măcar trei zile. În acea zi de luni, n-ar fi trebuit să lucrez. Dar un coleg de-al meu, plecat într-un weekend la munte, îşi luxase glezna şi nu putea veni la serviciu. Aşa că am preluat eu tura lui. La nici jumătate de oră de la deschidere, intră foştii mei vecini cu Miruna.

O cunosc pentru prima dată în persoană şi mă simt într-un mod inexplicabil atras de fata asta. Dar totul se petrece rapid. O cafea în grabă şi pleacă spre gară să prindă microbuzul de Cluj. Au trecut două săptămâni până să o văd din nou.

De la părinţi am cerut numărul ei de telefon şi cred c-am vorbit câte 4, 5 ore pe noapte în fiecare zi în tot acel timp. Am anticipat momentul reîntâlnirii, l-am derulat în mintea mea de zeci, poate sute de ori, dar a fost cu mult peste aşteptări.

Ne-am dat întâlnire la Biserica Evanghelică şi am urcat amândoi în turn pentru prima dată de la renovarea de după incendiu. Era duminică, chiar la ora deschiderii. Nu foarte aglomerat, nici foarte cald sau rece. O linişte atât de calmă plana deasupra oraşului încât simţeam că parcă tot Universul conlucrase ca să ne aducă împreună, pe mine şi pe Miruna, în acel moment.

Ne-am căsătorit după 6 luni şi suntem la fel de fericiţi astăzi ca în ziua când Miruna mi-a rostit acele cuvinte.

Nu ştiu ce ar fi fost dacă lucrurile s-ar fi derulat altfel. Ştiu că, dacă nu aş fi întâlnit-o pe cea dinaintea Mirunei, nu m-aş fi mutat şi nu i-aş fi cunoscut pe cei care îmi sunt acum soacră şi socru. Mă gândesc că, dacă nu i-aş fi cunoscut, aceştia n-ar fi intrat niciodată în restaurantul unde lucram.

Ştiu că, dacă colegul meu ar fi venit la muncă în acea zi, n-aş fi întâlnit-o niciodată pe Miruna. Sau poate că Universul ar fi găsit alte căi de a ne aduce împreună. Nu ştiu.

Dar mă bucur că am întâlnit-o atunci, în cel mai potrivit moment al vieţii noastre.

Continua povestea în stilul tău pe pagina de Facebook și poți câștiga însemne de iubire

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>